Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.


duminică, 12 august 2012

Cei din lume fara nume

Voi stiti ca regimul ceausist pe langa generatiile de decretei a produs si generatii intregi de femei chinuite, care si-au riscat vietile si chiar au ajuns sa moara datorita terorii si a legislatiei "criminale"? stiti ca prezervativele, pilulele contraceprive si cele de a doua zi, care sunt lucruri stiute de oricine in ziua de astazi, atunci erau interzise?...iar metoda calendarului in 90% din cazuri nu functioneaza? stiti ca orice forma de avort se pedepsea cu inchisoarea? stiti ca multe femei au murit de septicemie incercand sa isi provoace singure avort? stiti ca doctorii, de mana cu securistii te lasau sa mori in chinuri pana recunosteai ca ai incercat sa scapi de fat? stiti ca tineretea mamelor noastre a fost una chinuita, ca iti era teama sa ai un contact sexual pentru a nu ajunge la chin/moarte/zdup? Puteai face 5 copii spui..dar cu ce ii cresteai..cand vremurile erau grele si mancarea pe ratie? Recent, in 2012 a aparut un proiect de lege abuziv care dorea incet, incet revenirea la aceste idei CRIMINALE. Pana si Papa isi doreste din inima acelasi lucru...SPUNE NU PROIECTELOR DE LEGE ABUZIVE!
drept de autor: DESPINA CAMINO !
13.07-15.07.2012

"Cand la celalalt capat al cordonului este statul..." by DespinaCamino

Si, ca tot suntem la acest subiect, in octombrie-noiembrie vor fi o expozitie si un sir de discutii la Muzeul Taranului Roman intitulata "CEI DIN LUME FARA NUME".
Mai multe detalii aici :
http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/comunicate/comunicate_de_presa_2012/colectare_obiecte_expozitia_cei_din_lume_fara_nume/

vineri, 29 iunie 2012

O emotie si-o chitara electrica

Nu ma pot abtine sa nu impart si cu altii minunatia descoperita pe youtube: tipul asta a realizat niste interpretari geniale (metal) ale unor melodii in voga si suna a naibii de bine!

Gotye- Somebody that i used to know (un cantec de care nu ma pot plictisi, il am si ca ton de apel), varianta metal



Il mai stiti pe nenea ala rus de canta Trololo in era comunista? De-ar fi stiut el ce furori va mai face chiar si peste ani...Iata varianta metal a cantecului sau:



Lady Gaga- Bad Romance metal cover



Adele-Rolling in the deep..metal cover



De melodia aia enervanta cu pisica zburatoare pe curcubeu ce mai ziceti? Iata varianta metal de la Nyan Cat:)



Felicitarile mele baiatului cu plete;)) !

vineri, 8 iunie 2012

Viata prin ochii copiilor

Copiii inteleg mai multe decat ne imaginam noi adultii. Ba chiar mai mult, de la ei putem invata ca viata e destul de simpla, noi suntem cei care vrem sa complicam lucrurile. Unele dintre raspunsurile lor m-au amuzat, altele m-au pus pe ganduri, profunzimea sta chiar si in lucruri mici...si dragostea la fel. Ce frumos e sa gandesti cu mintea senina si inocenta unui copil.  Delectati-va cu aceste citate luminoase:)
Razvan- nepotelul meu cel mic 
 
Ce trebuie sa faci sa iti mearga bine in casnicie?
Spune-i sotiei ca arata bine, chiar daca arata ca o batoza. (Rares, 10 ani)

Cum isi poate da seama un strain ca doi oameni sunt casatoriti?
Va trebui sa ghiceasca uitandu-te daca amandoi tipa la aceiasi copii. (Diana, 8 ani)

Ce crezi ca au in comun mama si tatal tau?
Amandoi nu mai vor sa faca alti copii. (Lori, 8 ani)

Ce fac oamenii in timpul primei intalniri?
La o intalnire trebuie sa te distrezi si oamenii ar trebui sa profite ca sa se cunosca mai bine. Chiar si baietii au ceva interesant de spus daca ii asculti suficient de mult. (Lenuta, 8 ani)
La prima intalnire isi spun unii altora minciuni pentru a parea suficient de interesanti pentru a se intalni si a doua oara. (Marius, 10 ani)

Ce ai face daca prima intalnire ar fi foarte plictisitoare?
As fugi acasa si m-as preface ca am murit. A doua zi as da anunt la ziar ca am murit ca sa nu ma mai caute fata aia. (Crin, 9 ani)

Cand este in regula sa saruti pe cineva?
Cand e bogat. (Paula, 7 ani)
Legea spune ca trebuie sa ai 18 ani, asa ca nu vreau s-o incurc. (Costel, 7 ani)
Pai este o regula: daca saruti pe cineva, trebuie sa te casatoresti cu ea si sa faceti copii. Asa e corect sa faci. (Horia, 8 ani)


La ce varsta e bine sa te casatoresti?
23 este varsta perfecta sa te casatoresti pentru ca pana atunci o stii pe persoana respectiva dintotdeauna. (Cornelia, 10 ani)
La nici o varsta nu e bine sa te casatoresti. Trebuie sa fii prost sa te casatoresti. (Paul, 6 ani)

Este mai bine sa te casatoresti sau sa stai singur?
Nu stiu cum e mai bine dar iti spun ceva. Nu o sa fac niciodata sex cu sotia mea. Nu vreau sa ma ingretosez de ea. (Teodor, 8 ani)
Este bine pentru fete sa stea singure dar pentru baieti nu. Baietii au nevoie de cineva care sa curete dupa ei. (Anita, 9 ani)

Cum alegi cu cine sa te casatoresti?
Trebuie sa gasesti pe cineva caruia sa-i placa aceleasi lucruri. De exemplu, daca tie iti place sportul, ei ar trebui sa-i placa ca tie iti place sportul, si sa iti aduca chips-uri si cola. (Alin, 10 ani)
Este bine de stiut: Nimeni nu se hotaraste cu cine o sa se casatoreasca decat dupa ce creste mare. Dumnezeu hotaraste asta de cand tu esti mic dar tu vei afla doar mai tarziu pe cine ti-a ales. (Cristan, 10 ani)

De ce circula sangele in corp?
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece. (6 ani)

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)

Ce este sufletul?
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala micu. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)
Andrei- nepotelul meu cel mare

Ce este tristetea?
Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

De ce sa pun potcoave la cai?
La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate; atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

Ce inseamna cuvantul "modern"?
Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

Cum se face parfumul?
Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5 ani)

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?
Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai "miau". (10 ani)

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?
Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7 ani)

La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.

Ce este acela un minister?
Minister inseamna ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)

Din ce se face sapunul?
Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

Ca fapt divers, weekendul asta are loc Festivalul Copiilor- Roaba de cultura (8-10 iunie 2012 dupa orele 16:30) in Parcul Herastrau- Pajistea Pescarus, cu multe activitati dragute.

Alegeri locale Bucuresti 2012 si manipulare in masa

Sunt dezamagita de bucurestenii care au pus botul unor cuvinte mari prin care un bine intentionat candidat la primarie (nu contest asta) i-a sedus. E usor sa te indragostesti de un om sau de ideile lui atata timp cat el iti spune exact ceea ce vrei tu sa auzi, la partea de pus in practica insa, dandu-si cu stangul in dreptul (voi argumenta in randurile de mai jos de ce ideile dansului se bat cap in cap). Promite un Bucuresti frumos, linistit, verde, eco, in care sa ne plimbam cu bicicleta, sa nu mai fie trafic, sa protejam monumentele iar locuitorii lui sa zambeasca frumos ca in pliantele de ni le baga pe gat Martorii lui Iehova. Suna bine, as fi deplasata sa afirm: "Nu nenica, lasa-ma cu chestiile tale verzi, eu vreau betoane, gaze de esapament si poduri suspendate". E o idee inteleasa gresit de outsiderii care s-au lasat sedusi de aceste cuvinte frumoase si mari. Am stabilit ce vrem...insa e utopic sa iti imaginezi o dezvoltare urbana punand totul sub un clopot de sticla, doar protejand, conservand si traind "verde".

Spunem ca vrem transport usor, cu bicicleta si sa scapam de trafic dar in acelasi timp ne opunem vehement oricaror operatiuni de fluidizare a acestuia (ma refer aici cu precadere la mult blamatul PUZ al diametralei Buzesti-Berzei-Uranus) pentru ca ne lovim de isteria maselor de "salvatori ai Bucurestiului" care nu vor sa se darame frumusetile de cladiri monument de aici. Sunt perfect de acord cu protejarea identitatii unui oras si a patrimoniului, nu sunt o fanatica fara inima a turnurilor de sticla.
Unele din cladirile demolate (sau propuse pentru a fi rase de pe fata pamantului) erau doar conform actelor "monument" (pentru ca in urma perioadei ceausiste care ne-a traumatizat o intreaga mentalitate s-au inmultit cladirile monument, adica declarate astfel), altele intr-adevar erau superbe insa daca nu ar fi fost demolate ar fi cazut de la sine in cativa ani.
Nu ati vazut copaci crescuti in conditii de necrezut prin crapaturile balcoanelor, ziduri care stau sa se pravaleasca, tencuiala si stucatura care ameninta viata trecatorilor? Sa incercam sa privim si aspectele sociale: v-ati uitat cine locuia in multe din acele case si in ce conditii? Zona tindea sa se transforme incet-incet intr-un mare ghetou si ar fi fost pacat.
Imi pare rau si mie de cladirile cu istorie care stau sa cada, imi pare rau ca se degradeaza pe zi ce trece si nimeni nu intervine (din cauza problemelor de regim juridic, din cauza lipsei fondurilor si, mai ales din cauza indiferentei autoritatilor)...insa mare parte din ele au ajuns la o stare de degradare in care reabilitarea lor ar fi o manevra destul de costisitoare. Si ce am rezolva? Le-am proteja, am fi fericiti cu ele dar tot la fel de putin verzi si sufocati de trafic.
Ce urmareste de fapt proiectul diametralei? (in afara de a crea panica si a traumatiza localnicii expropriati). El are ca scop final tocmai fluidizarea traficului de pe Bd. Magheru si Calea Victoriei (nu v-ati plictisit sa stati zilnic blocati in trafic, mergand bara la bara?), ba chiar, tin sa subliniez, ca in urma acestei operatiuni urbanistice, se doreste revenirea la vechiul caracter de pe Calea Victoriei- caracter de promenada. Incet, incet, vom reusi sa ne plimbam linistiti, "la bulivar`" fara sa ne streseze traficul infernal, masinile de fite turate la maxim la plecarea de la stop si gazele de esapament.
 Intr-un cuvant- ceea ce domnul Nicusor Dan numeste intr-un fel sau altul "verde" sau "eco"! Nu zic ca nu are idei frumoase...insa se bat cap in cap. Nu poti obtine ceea ce promiti fara compromisuri. Ceea ce visam noi e una, realitatea insa este mult mai dura.
 Machiavelli spunea ca scopul scuza mijloacele. Nu se poate face urbanism fara compromisuri! Intotdeauna in viata cand facem un compromis suntem pusi in situatia de a masura posibilitatile din toate partile, de a gandi strategic, chiar si cu un oarece gust amar: "ce am de pierdut" versus "ce am de castigat" si, mai ales "care este valoarea reala a ceea ce pierd?". Tragem linie si mergem mai departe.
Si totusi...este usor sa promiti si sa spui vorbe mari. Oare chiar atat le pasa edililor wannabe de monumentele noastre? Ieri a ars cateva ore bune moara lui Assan (acoperisul acesteia) in conditiile in care lemnul era destul de ud dupa ploi. Nu acuz pe nimeni insa mie imi miroase clar a mana rau intentionata si, de ce nu, a manevra electorala. Nu ca spun dar zic si eu :). Cazul morii lui Assan nu este unicat. Iata aici blogul unui amic in care veti descoperi comori ascunse ale orasului lasate "sa moara" pe zi ce trece: http://exploratorurban.wordpress.com/ .
Daca sustineti protejarea monumentelor, sustineti-o cum trebuie si cand trebuie, nu doar ca sa va puneti de-a curmezisul...or, daca nu se actioneaza mai repede, tare mi-e ca va veni un cutremur mare (mult asteptat) si arhitectii si urbanistii vor castiga multe locuri de munca de pe urma acestei ignorante.
Trebuie sa deschidem ochii si sa incepem sa gandim sistemic si strategic. Trebuie sa aruncam o privire in viitor si sa incercam sa vedem lucrurile la scara mare. Dezvoltarea orasului inseamna mai mult decat afaceri cu borduri, parculete pentru copii, inchirieri biciclete, taiat outzele cateilor si termoizolat blocuri.  Nu va lasati prea incantati de detalii pentru ca nu tot ce straluceste este aur.
Pana acum din toti primarii Bucurestiului unul singur a inteles cu ce se mananca (afirmatie facuta chiar de un urbanist de seama). Ar fi inca multe de spus...dar cred ca pentru moment ma voi opri aici.

P.S: Haters gonna hate, stiu din start ca o sa am multe comentarii contradictorii. Cainii latra, caravana trece...E blogul meu, imi scriu parerile, cat timp nu atac pe nimeni personal, e dreptul meu democratic:) Va pup si votati cu cine considerati ca merita (gandind cat de poate de in perspectiva).

duminică, 27 mai 2012

Fotografii vernisaj

   
              
Eu alaturi de picturile Laviniei Vieru (preferatele mele din cadrul acestei expozitii)

Iata cateva fotografii care redau o parte din atmosfera prieteneasca de la vernisaj si o parte din tablourile care mi-au placut mai mult. A iesit foarte frumos, am ramas placut impresionata si cu ambitii de "la mai mare!". Tin sa amintesc ca desenele/picturile vor ramane expuse pana pe 31 mai :) Pentru cei care nu ati fost: fuguta si enjoy!
click pe poze pentru a le vedea la dimensiunea reala.

Eu alaturi de tablourile mele ("Bufnita alba", "Animalul marii" si "Liliacul")

                                                                                Relaxare maxima, muzica si frumos

Tablou Diana Arnaut


Nuduri - Vlad Iulian Fodor

Picturi Claudia Ion

Picturi Lavinia Vieru

Tablou Andreea Nagy


                                                                                 Tablori Magdalena Arnaudova

"Patience" de Rene Cotofana

Coltisorul cu tablourile mele s-a dovedit a fi cel mai feng shui :P


Si...bineinteles nu a lipsit nici ploaia torentiala...

luni, 21 mai 2012

Invitatie la vernisaj

Vineri 25 mai, ora 19:00, la Casa Arte (Strada Popa Tatu, nr 27, interfon 07C, sector 1) are loc un vernisaj de pictura in cadrul caruia voi avea si eu cateva desene/picturi expuse. Din cate am apucat sa vad, s-au strans cateva tablouri frumoase. Haideti sa le vedem, sa impartim pareri, sa discutam, sa le admiram. Pentru mine este prima data cand le scot in lume :).

Expozitia tine pana pe 31 mai!

Locatia (steluta rosie):


vineri, 27 aprilie 2012

Canal TV pentru caini

Daca ar fi sa facem un sondaj, cred ca mai mult de jumatate dintre romani au un animal de casa, cu precadere caine. E o parere personala, nu ma pot baza pe cifre concrete. Judecand dupa situatia de la mine de pe scara, sunt singura de pe etaj fara caine, la fiecare etaj, din 3 apartamente, de la 2 cu siguranta se vor auzi latraturi cand vin colindatorii/ popa cu busuiocul sau lumina. Si daca nu au caine, multi isi doresc sau declara ca iubesc mai mult latratorii decat mieunatoarele. Cainii au devenit adevarati membrii ai familiei, dresati sau nu, sunt fiinte domestice deosebit de inteligente si aproape "umane" uneori.
Am vazut adesea caini traversand pe culoarea verde a semaforului, pe la trecerea de pietoni si nu altundeva. Fie ca vad color sau nu, cainii comunitari s-au adaptat deosebit de bine la viata urbana. Acum ceva timp, m-a amuzat teribil imaginea unui grup de 3-4 caini ce sedeau si se odihneau sub si in jurul statuii cu lupoaica cu Remus si Romulus de la intrarea pe Lipscani. Si-or fi dat intalnire la statuia cu un seaman de-al lor? Or fi avand impresia ca este un monument dedicat lor? E haios sa incerc sa imi dau seama ce a fost in mintea lor. Cainii de casa au mai nou si "bona" si de mult timp si cimitir, dintre care si binecunoscutul Catelu`.
Umanizarea acestor patrupede a fost marcata si de ideea americanilor de a face un post tv special pt ei. Postul tv a inceput sa difuzeze acum putin timp (vreo luna- maxim doua) si se numeste Dog TV. Providerii de cablu romani inca nu il difuzeaza si pe la noi dar presimt ca va veni si acea zi, cat de curand.
Asa cum si Duck TV (fostul Bebe TV) a fost special creat pentru copii mici iar imaginile au fost adaptate de psihologi special pentru a fi mai bine percepute si intelese de catre prichindeii cu varste de pana in 3 ani (animalute care apar incet incet in cadru, floricele care rasar incet, actiune simpla, fara vorbe, doar muzica simpatica), asa si Dog TV a fost special creat pentru caini, pe intelesul lor, pentru a nu se plictisi cand ii lasa stapanii singuri acasa. Am aruncat un ochi pe youtube. Actiunea e simpla: catei fel de fel jucandu-se si mingi care vin in prim-plan, chestii care lor le atrag atentia usor. Ca si in cazul Duck TV simt cum iq-ul imi scade pe masura ce ma uit, ma plictiseste. Dar e de inteles, nu intru in categoria de public vizat.
Stateam totusi si ma intrebam: oare nu e deja prea mult? O sa ajungem sa avem caini la fel de forever alone si geeks ca si in cazul specimenelor umane.


sursa imagini: 9gag.com

TNB

Despre Teatrul National Bucuresti si metamorfozele lui










miercuri, 11 aprilie 2012

De ce nu mai are ursul coada si de ce nu mai are omul blana

Cand eram mica si faceam vreo boacana mi se spunea adesea: "Vezi de ce nu mai are ursul coada?!". Cu siguranta eventuala mutatie genetica suferita de urs acum mii de ani nu era cauzata de faptul ca nu am mancat eu supa la pranz. Si totusi, de unde pana unde l-a apucat pe Ion Creanga ideea ca ursul ar fi avut coada lunga si ca a ramas cu ea scurta din cauza vulpii sirete? Exista vreo dovada stiintifica a faptului ca stramosul actualului Ursus arctos si al "fratilor" lui actuali, ar fi avut coada altfel decat cea scurta de acum? Eu nu-mi pot imagina un urs cu coada lunga. Nu pot. In primul rand pentru ca eu cred ca l-ar fi deranjatat la mersul si-asa balanganit. Cine o stii?
Astazi am descoperit un articol interesant pe site-ul www.descopera.ro cu privire la motivul pentru care omul nu mai are blana. Mult timp am crezut, ba chiar asa am fost si invatata la scoala, ca stramosii nostrii au inceput sa nu mai aiba blana datorita faptului ca si-au confectionat "haine" si blana s-a tocit cu timpul si a cazut.
Pe site-ul mai sus mentionat scrie ca cercetatorii de la Universitatea din Glasgow au emis o noua teorie. Prezenta blanii sau absenta ei sunt strict legate de evolutia omului de la fiinta patrupeda la fiinta bipeda.
Astfel, trecerea la pozitie bipeda a generat o crestere a temperaturii corpului. Temperatura corpului crescand, omul n-a mai avut nevoie de blana. Ok. Cum a ajuns omul sa fie biped? Cica lungindu-se dupa fructele din pom. Si cand a inceput sa ii cada blana? Pe masura ce s-a ridicat in 2 picioare? Plauzibil.
Personal tot cred mai mult varianta cu "hainele". Dar de ce avea omul nevoie de haine daca avea blana? Teoretic nu avea nevoie, practic omul s-a deosebit de animale prin sclipirea de inteligenta si creativitate. A vrut "haine" de dragul de a fi fashion, la modul: "Frunzulita mea e mai trendy ca frunzulita ta.". "Na, ca a mea e cu animal print, sac!".
Concluzia teoriei mele e ca tot mintea umana l-a determinat pe acesta sa nu mai aiba blana. Oricum..si blana si pozitia bipeda sunt strict legate de ceea ce a pornit de la minte.
Acum, daca ma intrebati in ce teorie cred: cea Darwinista sau cea cu Adam si Eva, va raspund sincer ca in ambele, nu inteleg de ce lumea le trateaza ca si cum s-ar nega una pe cealalta. Cred ca omul de la Adam (care probabil era si el un pic blanos) incoace a evoluat. I-a cazut si blana, a descoperit si ca pamantul e rotund, a descoperit si focul, si electricitatea, si-a construit zgarie-nori si a ajuns si pe luna datorita acelei sclipiri si a dorintei de autodepasire.
Ce a fost intai? Oul sau gaina? Voi de ce credeti ca i-a cazut omului primitiv blana? :)

marți, 10 aprilie 2012

Avortul- o problema de politica sau o problema de morala?

Nu fac aceasta postare nici ca sa imi fac rating si nici ca sa imi fac pacate in Saptamana Mare, o fac doar pentru a imi exprima dezgustul si revolta fata de marsavia politica la adresa avortului.
Ei bine, se face ca mult iubitul nostru guvern este al naibii de stresat de faptul ca rata natalitatii in Romania este foarte mica. Si ce au gandit ei? Nu e de ajuns ca telefoanele ne sunt interceptate, ca incet incet suntem super monitorizati, dupa ce au vrut sa ne ingradeasca cu ACTA lor, acum ar vrea cu tot dinadinsul ne puna si contoare intre picioare. Ca in contabilitate..cat intra si cat iese, plus ceva profit si pentru ei. Caci deh, e nasoala treaba, se nasc prea putini copii, numarul avorturilor este in crestere, populatie in minus egal un minus de taxe si impozite si alte bla bla-uri. Si nu muncesc destui insi cat sa asigure pensiile batranilor (oricum impozitate si devalorizate).
Daca femeile romane ar fi morse (am mai folosit cuvantul asta si intr-o postare feminista anterioara, imi place asemanarea) ar accepta supuse orice proiect de lege de interzicere a avorturilor. Dar cum noi nu suntem chiar asa proaste, s-au gandit la alta varianta sa impace si capra si varza.
S-au gandit ca orice femeie care doreste sa avorteze sa fie obligata sa vada un filmulet cu intreaga procedura, doar-doar sa o convinga sa nu faca asta. Mi se pare grotesc si inuman. Un soc fizic si emotional pentru femeia in cauza, pentru ca oricat de mult nu si-ar permite sa aiba un copil (din diferite motive-financiar, moral etc), oricat de mult (chipurile) nu ar dori copilul, avortul tot este o ruptura atat fizica cat si emotionala de o parte din tine. Nu suntem facuti din piatra, nu poate sa nu ne doara sufleteste o intrebare de genul WHAT IF?. Dupa ce ca durerea ramane tot durere pentru viitoarea-fosta-viitoare-mama, tu vii si ii dai cu sare pe rani mai mult. Sunt unele persoane care lesina si la vazul unei picaturi de sange si altele care rezista eroic sa vada operatii pe viu.
Intrebarea asta e pe buzele tuturor: esti pentru sau impotriva avortului?
Cred ca femeile din Romania care au trait in perioada Ceausista ar trebui sa raspunda prompt la aceasta intrebare. Drama filmului 4 LUNI 3 SAPTAMANI 2 ZILE au trait-o milioane de femei din Romania, multe au si murit incercand sa isi faca singure chiuretaj, panica domnea peste tot, ti-era si frica sa ti-o mai pui de teama ca ramai gravida si statul iti interzice sa faci intrerupere de sarcina. Interzise prin lege erau si orice alte mijloace contraceptive care acum se gasesc la orice chiosc sau farmacie. Vroiai, nu vroiai, trebuia daca ai ramas gravida sa nasti. Vrei, nu vrei, faci 5 copii. De ce? Ca asa vrea statul. Pentru ca natalitatea sa fie in crestere, sa existe clasa muncitoare, sa creasca PIB-ul and so on...Nu vrei? Esti prinsa facand o faradelege. Puscarie. Si tu, si complicii tai.

Oare avortul este indiferent de circumstante un pacat? Oare un copil este doar un procent din rata natalitatii unui stat, din forta de munca a unui stat, din taxe etc?
Oare nu e mai pacat sa fac cati copii imi da Dumezeu si sa traim cu totii mizer, intr-o cocioaba de 8 mp, sa nu avem ce manca, sa nu ai cu ce sa ii intretii, sa nu aiba cu ce sa se joace, sa fie niste analfabeti cu orizonturi limitate? Innebunesc cand vad familii sarace cu 8-10 copii. Daca aveau un copil sau doi sunt sigura ca o duceau mai bine! Venitul ala mic se impartea la 3-4 insi, nu la 12.
Oare nu e mai pacat sa aduci pe lume un copil handicapat, cu Sindrom Down sau cine stie in ce hal? Oare, chiar trebuie, in numele religiei, chiar daca doctorul iti spune vazand negru pe alb problema la ecografie, sa sacrifici un suflet sa sufere o viata intreaga prin spitale? Oare nu e mai bine sa il cruti dinainte de a se naste? Care din aceste doua variante e mai pacat?
Nu ma consider in masura sa discut despre ce este si ce nu este pacat. Nu o voi face acum. Cred doar ca lucrurile nu stau strict asa cum au fost scrise in cartile bisericesti scornite de babe si preoti. Nu cred ca D-zeu ne-a impus ceva strict. Fiecare individ traieste dupa regulile inimii sale, glasul interior este cel care ne dicteaza ce este cu adevarat bine si ce este rau, stim ce sa regretam si ce sa ne bucure sufletul, pentru ca vremurile sunt mult mai grele si mai complicate decat simplitatea, strictetea si limitarea celor 10 porunci.

Revenind la chestiuni mai lumesti...este politica in masura sa decida daca eu voi avea sau nu un copil si cati copii sa am? Mi se pare o lipsa de libertate personala atat sa-mi impui sa am minim 5 copii sau sa ma limitezi la un singur copil (vezi China).
Oare obsesia cu privire la posibila interzicere a avorturilor sau socul psihic aplicat femeilor inainte de avort ajuta cu ceva? Este oare singura solutie? Mai bine v-ati gandi la alte optiuni mai democratice de crestere a ratei natalitatii! Faceti ceva sa-i tineti pe romani in tara, sa isi doreasca sa traiasca in tara asta, sa aiba copii. Asigura-le un trai decent, locuri de munca, ocupati-va sa reduceti rata somajului, reinviati industria (de pe urma careia s-au imbogatit atatia "baieti destepti", blestemand poporul acesta pentru secole).
Libertatea nu inseamna contor! Orice fel de contor ar fi el!

luni, 2 aprilie 2012

Refrene

Exista doua variante de plural pentru substantivul refren: refrene si refrenuri, ambele unanim acceptate. Refrenul este ceva repetitiv. Da farmec unei poezii, unui cantec, e o idee, o rupere din decor. Veverita din Ice Age, spunea o amica, e ca un refren. Se intampla ceva cu personajele, suntem in mijlocul actiunii, trebuie sa rupem monotonia si sa bagam veveroiul obsesiv compulsiv. N-ar avea farmec fara el povestea. De multe ori un asa zis refren scoate in evidenta o idee, o satirizeaza. Refrenul e ca o joaca.
Va mai amintiti ca atunci cand eram mici, multe din jocurile noastre aveau refrene?
Tara, tara, vrem ostasi!
Cine nu e gata il iau cu lopata...
Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele!
Nu ma prinzi, nu ma prinzi, baba fara dinti!
Prostule, magarule, Ghita, bucatarule...
Prostii, prostii, catelusii nostrii!
La popa la poarta e o pisica moarta, cine o rade si-o vorbi, o mananca toata!
sau....intreaga poezioara-refren al unui joc: Ursul doarme si viseaza ca papucii lui danseaza, ce sa-i dam noi de mancare, lapte dulce sau cafea? Sa vedem pe cine-o vrea!
....si multe altele.
Toate acestea sunt refrene si expresii tipice unei generatii, asa numitei "generatii cu cheia la gat". Mai rar auzi expresiile astea astazi.

Ei bine, astazi prin cartier am zarit printre blocuri o gasculita de 3-4 copii de 8-10 ani. Se jucau. Nu stiu exact ce. Presupun ca "v-ati ascuns"-elea. De-odata il aud pe unul din prichindei strigand:
"IESI AFARA, JAVRA ORDINARA!"
Am ramas perplexa. Copiii fac ce vad. Copiii spun ce aud. Este foarte usor sa preia un "refren", nu il trec prea mult prin filtrul gandirii, il preiau chiar daca nu il inteleg. Interesant e cum refrenul protestelor s-a intiparit in mintile inocente ale copiilor si a devenit un refren de joaca. Ar fi pacat insa, ar fi chiar tragic, sa devina un refren-simbol al unei generatii, asa cum le aveam si noi pe ale noastre, inclusiv cantecelul cu "Ole, ole, ole..." din 1990...

Ce refrene mai sunt la ordinea zilei in limbajul nostru comun, in jocul copiilor, in joaca noastra?
...caci in jocurile celor ce ne conduc sunt mereu si mereu aceleasi refrene....

vineri, 16 martie 2012

Volum de proza scurta. Despina Camino- "Flashbackuri din viata"...si multe alte planuri

Duminica trecuta (11 martie 2012) am finalizat primul meu volum de proza scurta (cuprinzand inclusiv texte ce au fost postate demult de tot pe blog, imbunatatite, legate intre ele, cizelate. Volumul cuprinde, de altfel si o serie de picturi personale inserate pe ici si colo. Trebuia sa aiba si o a treia parte insa am renuntat la idee pentru ca erau prea multe informatii scrise intr-un stil ce nu prea se pupa cu celelalte doua parti. Cand mi-o veni cheful si inspiratia le voi finaliza si pe acelea.
Pana una alta, volumul poate fi citit si downloadat de pe scribd.com. Iata si linkul:

Despina-Camino-Flashbackuri din viata

Astept orice pareri si sugestii atata timp cat sunt constructive. In curand voi participa la unul (poate doua) concursuri literare cu el, premiul pus la bataie fiind tocmai publicarea creatiei personale.

Si, printre multele planuri facute pentru anul 2012 la inceput de ianuarie, tin sa spun ca m-am implicat in cateva proiecte interesante, motiv pentru care, din pacate, n-am prea avut timp pentru bloggereala (suspin la gandul  ca in 2010 scriam constant, cu toate astea mi-am propus ca anul acesta sa scriu minim o postare-doua pe luna:) ).

Am scris si pentru cateva reviste. Cand vor aparea, voi publica respectivele articole. Pana atunci nu ma mai laud cu nimic, va las sa va delectati cu noutatile.
New stuff coming soon!

marți, 7 februarie 2012

Despre romani si iesirea din criza economica

Ii huiduim pe cei ce ne conduc pentru criza financiara in care am intrat, protestam impotriva lor pentru masurile drastice aplicate noua si urmasilor nostri, a curelei stranse bine zeci de ani de acum in colo. Credeti ca e doar vina lor?...ca fura...ca-s corupti? Nu, e mare parte vina noastra ca popor. Suntem o tara care moare de foame cu painea pe masa! Suntem o tara bogata! Inca suntem!...dar suntem ca niste mosnegi senili ce si-au ascuns averea sub podea, ne e prea lene si ne dor salele sa ne aplecam sa o scoatem si ne e si prea ciuda sa o lasam testament. Hagi Tudose. Ne complacem in saracie cu averea pusa bine, neatinsa.
1. Aur...
Dispunem de un munte de aur pus la naftalina. Rosia Montana. Am castiga bani frumosi daca am exploata acest potential. Dar nu, domne, noi nu ne vindem tara! Idei preconcepute! Firesc ca e nevoie de un parteneriat si un investitor strain mai putin Hagi Tudose decat noi. E de munca, implica riscuri, nu spun ca nu, dar misca ceva in economia tarii. ONG-urile cu ochelari de cal se opun vehement, striga din rasputeri si te roaga sa le semnezi o hartie. Mai inventeaza una alta despre ceanura, despre cat de nociva ar fi actiunea, despre faptul ca acel "munte" va disparea din peisaj. Care munte mai? E un deal amarat. Nu facem nimic si murm de foame. Si Rosia Montana ramane o zona moarta fara locuri de munca, cu un potential tinut sub centura de castitate. Ok, sa zicem ca ne punem la mintea ONG-urilor si protejam Rosia Montana. Vor oamenii sa munceasca? Sa cultive pamantul, sa creasca animale? Lenea e mare. Iar aici voi veni cu un al doilea argument. Pamantul.
2. Pamantul
E o valoare a noastra pe care am uitat-o. Dan Puric spunea ca romanii au 3 mari valori: tara, pamantul, credinta. Romania are pamant fertil. Din pacate, mergand cu trenul sau pe sosea si uitandu-te pe geam vezi o gramada de terenuri in paragina. Nemuncite, nelucrate. Candva am fost granarul Europei. Acum murim de foame, dispunand de terenuri agricole bune, lasate in paragina, sa creasca buruienile pe ele de 2 metri. Agricultura (si ma refer la agricultura la scara mare, nu doar cea de subzistenta) ne-ar scoate din rahat. Dar se pare ca nu vrem sa muncim. Ne e lene. Trebuie sa vina investitori straini sa munceasca la noi, ca-s mai harnici si se uita cu jind la terenurile noastre ca ei nu au. Iar noi avem si scuipam pe ele. O sa spuneti ca s-au furat tevile pentru irigatii. Cine le-a furat? Nu tot noi?
Oamenii ar trebui sa invete sa vada lucrurile mai in perspectiva. Si cel mai probabil avem nevoie de un conducator ca Vlad Tepes. Sa ne deschida ochii. Sa ne dea doua dupa ceafa si sa ne invete sa nu ne mai punem singuri bete in roate. Mult zgomot pentru nimic. Multa vorbarie si nici o miscare. Mult tam tam si plansete.
3. Probleme de mentalitate colectiva
Romanului ii place sa se planga. Cum pateste ceva nasol, cum asteapta ajutor de la primarie, de la stat. Daca nu primeste, se plange pe la televiziuni. Refuza sa gandeasca singur, sa gaseasca singur o solutie. Americanul are o vorba:"Ajuta-te singur!". Cu mentalitatea asta au ajuns mult mai departe decat noi.
Fiti atenti ca dupa zapezile astea mari o sa vina inundatiile in primavara. Punem pariu ca iar vor fi sinistrati si campanii de ajutor pt ei si plansete si stiri dramatice la tv? De ani de zile e la fel. E de rasul curcilor. Ok, ti-a luat o data apa casa. Ghinion, nesansa. Ti-o reconstruiesti. Unde? Tot acolo unde a fost si casa cea veche. Niciun metru mai in sus, mai la dreapta sau mai la stanga. La anul vine apa si ti-o ia si pe asta noua. Sarcastic spus. Dar adevarat.
Bine. Sa zicem ca toate televiziunile zbiara ca a venit primavara si ca vor fi inundatii. Te anunta cu o saptamana inainte. Cu toate astea tu esti luat pe nepregatite si te plangi ca ti-au murit gainile, ca mobila ti-a fost distrusa. Ai fost anuntat! Chiar nu ai avut timp sa ti le muti pe toate in pod, sa nu iti fie luate si distruse de viitura? Nu. Cel mai probabil mentalitatea colectiva a asteptat sa vina Primaria sa le mute sifonierul in pod. Genial!
4. Noi avem dar noi n-avem
Romania nu mai are industrie. Romanii nu mai vor sa faca agricultura. Vai ce rau o ducem! Preferam sa importam. Absolut orice.
Rosii...Mi-e dor de rosiile romanesti, cu gust de rosii, nu astea de le gasesc in supermarket. Dar deja au devenit o specie rara...
Importam orice. Nu mai exportam nimic. Apai...nici nu se pune problema de export. Nici macar pentru noi nu producem ca lumea. Numiti treaba asta cum vreti voi. Eu o sa ma limitez la un singur cuvant: RISIPA.

Romania dispune de statiuni balneare, de o geografie frumoasa...si aici ar fi multe de comentat dar asta deja nu mai tine de noi, tine de gentile si pantofii doamnei Udrea. Am tinut mortis sa evidentiez lucrurile in privinta carora NOI suntem de vina, ca mentalitate, ca autoflagelare si complacere in lene si in ipostaza de "puppet" (marionete). E nevoie de vointa. Nu e nevoie neaparat de optimism, ci de realism. Avem de unde scoate camasa! Avem potential! Avem bogatii ascunse sub podea! Nu vrem...Vrem sa ne ajute cineva din exterior. Iar daca nu ne ajuta...ne grabim sa blamam...
Trezirea!

sâmbătă, 4 februarie 2012

Libera exprimare si manifest pasnic impotriva ACTA

Inteleg demersul in ceea ce priveste pirateria, downloadul de muzica de exemplu dar ce ma intriga cel mai tare e TAIEREA DREPTULUI LA LIBERA EXPRIMARE si CENZURA! Sunt blogger si articolele publicate pe blogul personal imi apartin in totalitate, sunt creatii ale geniului meu (iar unde nu, am precizat sursa). Am dreptul sa-mi exprim parerea atata timp cat nu transmit mesaje rasiste, antisociale si instigari de orice fel. Nu o sa postez ca-i multumesc din inima "Celui mai iubit dintre pamanteni" doar pentru a-i pupa in cur pe ACTA. Asta nu e democratie! O sa ajunga baietii cu masini negre si geamuri fumurii sa ne ingradeasca netul, sa ne monitorizeze fiecare pas, sa ne puna fermoar la gura si cipuri sub piele si eventual o sa ne spele creierele ca sa plangem cu totii in cor...Va salut cu drag:)

vineri, 3 februarie 2012

Unii fac riduri, altii fac circumvolutiuni

2 Februatie...prima postare din anul 2012.
O zi foarte friguroasa. Ger cuplit. -13 grade, la amiaza. Ninsoare viscolita cu fulgi mici, anemici. Dar multi! Si cu ambitia de a (se) ninge toti de-odata. Zbughesc din nori si-si dau drumul de la inaltime in bataia crivatului. Cum diverse impedimente i-a oprit sa faca asta pana la mijlocul lui ianuarie, trebuie sa recupereze acum. Au deadline pana la echinoctiul de primavara. Altfel se supara big brotherul pe ei. Adica anul 2012. Nu se poate sa avem iarna fara ninsoare, fara maini degerate si sentimentul ala genial pe care il ai cand ajungi acasa, la caldura, dupa o zi luuuunga de umblat prin troiene si frig sau..sentimentul celalalt la fel de genial de groaza la gandul ca tre` sa iesi (din nou) afara in frig. Vantul pisca la fata si zboara zapada depusa pe asfalt ca nisipul din desert....Zapada scartaie sub calcaie. Ne loveste un sentiment superb dezvirginand zapada alba, fina, neatinsa. Sa ne lasam urma ghetei pe ea. Gigel was here!
Dupa o dimineata in care am umblat sa duc curca la raze am ajuns acasa, am tras un pui de somn apoi iar a trebuit sa ma incumet sa dau piept frigului, ninsorii si nametilor. N-as mai fi iesit dar deh..aveam examen. Asa ca da-i, ia helanca, ia pulover, ia inca un pulover cu fermoar, ia esarfa, ia caciula, ia geaca, pune gluga peste caciula...incalta-te...Mergi pe jos pana la Unirii si de acolo ia metroul pana la Universitate.
Metrou. O singura intersectare de drumuri. Un singur zambet. Un sfat...si suficienta energie pozitiva pentru o zi friguroasa de februarie...
Stateam la usa tinandu-ma de o bara, priveam in jur dar ma uitam "prin" oameni, ma gandeam la ale mele. De pe scaun se ridica o doamna, la vreo 60 si ceva de ani, vine in spatele meu si ma intreaba daca cobor la urmatoarea. Involuntar intorc capul si o zaresc. Zambeste. E o draguta. Empatie pozitiva. E un pic "ingrijorata" ca nu prea circula de fel cu metroul, ca pensionara fiind are gratuitati pe RATB dar ca deh...n-are incotro si ca..nu stie care e treaba cu butonul de la usa. Ii spun ca nu e mare scofala, ca are un senzor si ca se deschide usa daca pui degetul pe el. Discutam despre vremea cea de sa nu dai un caine afara si ii compatimim  pe cei adunati la Universitate sa protesteze impotriva lui Base. Ce-i drept, protestatarii s-au imputinat considerabil de cand cu vremea asta, fata de primele zile de protest cand erau sute...si totusi...inca protesteaza, in fig si ninsoare...si -13 grade resimtite ca fiind mult mai putine. Tot respectul. Miselul se face ca nu aude. Dupa ce ca sunt o mana de insi care mai scandeaza, vrea sa le si interzica sa mai protesteze la Universitate, vrea sa ii mute in parc, unde nu ii aude nimeni. Bine ca nu la Saftica...sau pe malul lacului Vacaresti...Am accepta daca am avea garantia ca vinovatii ar ajunge la Jilava.
In fine...incheind paranteza...cobor din metrou si urcam impreuna scarile rulante. Ma intreaba daca sunt studenta. Ii spun ca am terminat si ca sunt masteranda. Precizez printre altele si cuvantul arhitectura. Face ochii mari si ma felicita. Imi spune ca eu sunt viitorul. Imi mai spune ca ea a fost medic la viata ei. Stomatolog. ...si ca se resimte, ca o viata a tot stat intr-un picior. Se considera norocoasa ca a lucrat in strainatate. O felicit la randul meu. Imi multumeste ca i-am tinut companie si, simtind nevoia, imi exprim prima impresie pe care mi-a facut-o. Empatia aia pozitiva. Ca mi-a dat sentimentul de persoana simpatica prin zambetul afisat in metrou. Filosofam pe tema asta un pic urcand scarile din pasaj spre suprafata. Un zambet deschide multe drumuri. Perfect de acord. Imi spune sa nu rad ca fac riduri. Doar sa zambesc. Zambind nu faci riduri! De altfel imi mai spune ca apreciaza femeile care zambesc, caci femeile spre deosebire de barbati nu fac riduri daca zambesc ci fac circumvolutiuni (stiti voi, exista o vorba in popor: creier neted= creier fara circumvolutiuni= deduceti singuri). "Asta ca sa iti aduci aminte si de mine.". Zambim la gluma. Ne zambim. Ii spun ca ma bucur ca am intalnit o persoana pozitiva si ca un singur zambet/o singura vorba buna iti poate inveseli ziua. Imi da un ultim sfat: Zambeste! Iti face bine si tie si celor din jur. Asa e! Am trait-o pe pielea mea. Nu pentru prima oara dar am simtit-o. Azi. Mi-a facut ziua mai buna. Zambind dai si celor din jur incredere, energie pozitiva, empatizezi mai bine.
In jurul meu lumea e agitata. Se aude "Jos Basescu" si fluieraturi. Merg atenta sa nu alunec pe gheata. Studenti stresati in jur. Ninsoare. Jandarmi isi cumpara cafeluta de la buticul Roco. O zi geroasa, ce bine as fi dormit acasa in continuare...si totusi ZAMBESC. ...Pentru ca azi e una din zilele alea speciale in care intalnesti oameni speciali chiar si pentru o clipa in care vi se intersecteaza drumurile, de la care inveti cate ceva, cat de marunt si, nu in ultimul rand...care te fac sa zambesti. Iar acum stiu si eu ca nu fac riduri de la asta...ci circumvolutiuni. Desi intre noi fiind vorba, de cand cu gerul asta am capatat un comportament obsesiv compulsiv cu cremuitul tenului. Crema grasa din abundenta. Ridurile se previn si au leac. Treaba cu circumvolutiunile nu prea are leac insa.

:)